Remedii naturale pentru dermatita atopică: plantele care mi-au salvat pielea | Podcast Astral Herbarium Ep. 1

Bine ai venit la Astral Herbarium – un podcast despre plante, suflet și vindecare. Aici, printre stele și frunze, redescoperim înțelepciunea uitată a naturii. Sunt Ruxandra Niță, insoțitoarea ta pe drumul vindecării cu plante și stele. Ia-ți ceaiul aproape, și hai să pătrundem împreună într-un spațiu al liniștii, al cunoașterii și al reconectării.

În episodul de azi îți povestesc despre dermatita atopică – o boala care m-a afectat încă de când eram mica, dar care m-a și învățat să-mi ascult pielea. Îți voi spune ce plantă mi-a adus alinare în doar 24 de ore și care sunt cele mai bune remedii naturale testate pe propria piele.

Poveste personală – Despre dermatita atopică

Dermatita atopică… o cunosc de când eram copil. A apărut pe la cinci-șase ani și, de atunci, a fost ca o umbră tăcută care venea și pleca, dar niciodată nu dispărea cu totul. Am înțeles mult mai târziu că nu era doar o problemă de piele… ci o formă de strigăt interior. O somatizare a emoțiilor pe care nu aveam voie să le exprim.

Am crescut într-un mediu unde stresul era aproape o normalitate. Zgomotul certurilor, griji peste griji, lucruri pe care poate nici nu ar fi trebuit să le auda un copil. Dar le-am auzit. Și, mai ales, le-am simțit. Așa că, în loc să plâng sau să urlu sau să spun „mi-e teamă”, am învățat să înghit tot. Să suprim. Să fiu cuminte. Iar emoțiile acelea… n-au dispărut. S-au mutat. În piele.

Ani de zile am fost la dermatologi, la zeci de medici. Rețeta era mereu aceeași: creme cu corticosteroizi. Pe moment ajutau. Dar apoi… revenea. Uneori mai rău. Nu se vorbea despre cauze. Nu se vorbea despre suflet. Doar despre simptome.

Așa a început căutarea mea. A fost un drum lung, dar mi-a schimbat complet viața. Pot spune cu sinceritate că dermatita a fost, într-un mod paradoxal, un dar. Un semnal divin care m-a ghidat către altceva: către o vindecare profundă, holistică, care nu se oprește la piele.

Am descoperit plante medicinale, ritualuri, remedii care nu doar m-au liniștit fizic, ci mi-au adus și pace interioară. Am început să înlocuiesc vechile programe mentale – cele de frică, de vinovăție, de rușine – cu altele noi, care mă sprijină. Am început să procesez emoțiile, nu să le mai bag sub covor. Am folosit ceaiuri, comprese, creme pe care mi le-am făcut singură, homeopatie, afirmații, și mai ales… încredere. În mine. În corpul meu. În divinitate și natură.

PLANTA MAGICĂ PENTRU BAIE

De-a lungul timpului, am descoperit multe lucruri care m-au ajutat. Și adevărul e că nu pot numi o singură plantă ca fiind „vindecătoarea supremă”. În cazul dermatitei, cel puțin pentru mine, e vorba despre o combinație: plante medicinale, remedii blânde, ritualuri de îngrijire și o schimbare profundă de atitudine față de mine însămi. Dar… dacă ar fi să încep cu ceva ce a avut un efect aproape imediat, aș spune fără ezitare: ovăzul.

Prima dată când am făcut o baie cu ovăz, am rămas uimită. Era o zi în care pielea mea era inflamată, roșie, uscată, cu mâncărime. Simțeam cum arde, cum trage… și în acel moment am zis: hai să aplic ce am tot citit, să las natura să mă cuprindă. Am pus ovăz într-un săculeț și am lăsat apă caldă sa curgă peste el, apoi m-am așezat în cadă. După doar 20 de minute… pielea mea era complet altfel. Încă sensibilă, da, dar calmă. Blândă. Parcă fusese învelită în liniște. Și da, în mai puțin de 24 de ore, roșeața s-a retras vizibil.

Recomand cu toată inima băile cu ovăz (măcinat fin, pus într-un tifon sau săculeț de bumbac). Se scufundă în apă caldă, se lasă să elibereze laptele lui liniștitor, apoi pur și simplu te așezi în cada. Eu fac asta 15–20 de minute, la nevoie, de obicei seara, ca un ritual de încheiere a zilei.

Și nu mă opresc doar la ovăz – în același săculeț adaug și plante medicinale. Cele pe care le beau și intern, pentru detoxifiere și drenaj limfatic: urzică, brusture, trifoi roșu, păpădie, trei frați pătați… Plante care lucrează din interior, dar care își lasă și amprenta în apă, atingând pielea cu energia lor blândă și curativă.

Ovăzul, pentru mine, a fost începutul. Deschiderea unei uși către o altă formă de îngrijire – una ritualică, intuitivă, hrănitoare. Și de aici… au urmat multe alte descoperiri. Vreau să ți le povestesc și ție.

Pe măsură ce am început să înțeleg dermatita nu doar ca o boală de piele, ci ca un dezechilibru profund – între corp, emoții și energie – am simțit că nu e suficient doar să acopăr pielea. Aveam nevoie să merg mai adânc. Să curăț din interior, să scot din mine tot ce stătuse nespus, neprocesat, neînțeles. 

Am început inițial o cură de 21 de zile – o infuzie detoxifiantă simplă, dar puternică, cu 6 plante esențiale. Le-am ales cu grijă, în funcție de acțiunea lor profundă asupra pielii, ficatului și sistemului limfatic – adică exact acolo unde dermatita, în viziunea holistică, își are multe dintre rădăcini.

REMEDIU INTERN CU PLANTE – Plante detoxifiante pentru piele & limfă

Hai să îți povestesc acum despre plantele pe care le folosesc în infuzia mea zilnică de detoxifiere. Sunt șase, le beau în combinație, de obicei sub formă de ceai – cam două-trei căni pe zi – într-o cură de 21 de zile. Și, sincer, simt diferența în piele, în energie, în claritate. Le aleg pentru că lucrează atât asupra pielii, cât și asupra sistemului limfatic, ficatului și sângelui. Adică exact acolo unde corpul are nevoie să se elibereze de ce e în plus.

Începem cu păpădia. Frunza și rădăcina ei sunt fantastice pentru ficat. Și dacă e ceva ce am învățat de-a lungul timpului e că… atunci când ficatul e încărcat, pielea vorbește. Păpădia susține drenajul, eliminarea toxinelor, și aduce o ușurare discretă dar profundă în corp.

Apoi avem urzica – una dintre cele mai complete plante din grădina mea. Nu doar că detoxifică sângele și susține rinichii, dar are și un efect tonic general. E ca un restart blând. Și ceva ce mulți nu știu despre ea: urzica este un antihistaminic natural – ceea ce o face perfectă pentru pielea iritată sau cu tendințe alergice. Eu o consider aliatul numărul unu pentru pielea sensibilă.

Următoarea e trifoiul roșu – e o plantă care acționează mai subtil, dar profund, asupra sistemului limfatic. Și limfa… e ca o apă interioară care are nevoie să circule. Când se blochează, pielea o arată. Trifoiul roșu ajută la curățarea acestei „ape stagnante” din corp și aduce o revigorare blândă.

Vine apoi brusturele – poate că nu e cea mai plăcută plantă la gust, dar este un purificator al sângelui cu efecte uimitoare asupra pielii. Reduce inflamația, mâncărimea, uscăciunea. E ca o perie invizibilă care curăță canalele de eliminare din corp, dar într-un mod blând.

Mai adaug și trei frați pătați – o plantă magică, folosită din vechime pentru tot ce înseamnă afecțiuni ale pielii: eczeme, acnee, dermatite. Are efect antiinflamator, este diuretică, și lucrează din interior pentru a elimina ce nu mai e nevoie. Simt că „spală” din mine lucruri de care nici nu eram conștientă.

Și în final, florile de soc – poate cele mai delicate din această combinație, dar extrem de utile. Nu doar pentru răceli – așa cum le știm – ci și pentru drenaj limfatic și detoxificare prin transpirație ușoară. Le simt ca pe o completare perfectă, o plantă care aduce fluiditate în tot ce fac celelalte.

Toate aceste plante, împreună, lucrează în echipă. Nu forțează, nu grăbesc, nu răstoarnă. Ci curăță, susțin, aduc echilibru. 

Acest ceai, băut zilnic – 2-3 căni pe zi – devine un ritual. Nu e doar o băutură amară sau verde. E un act de auto-îngrijire. Îl beau încet, cu intenție. Îl las să lucreze în ritmul lui. Și, uneori, îl beau chiar și în timp ce stau în baie, cu ovăzul alături. În afara celor 21 de zile, fac o pauză, ascult corpul, și repet cura dacă simt nevoia.

Sucul de urzică – elixirul verde

O mențiune specială vreau să o fac pentru sucul pur de urzică de la Aronia Charlottenburg – un produs curat, concentrat, pe care îl simt aproape instantaneu în corp. Câteva linguri pe zi, dimineața, pe stomacul gol, și simt cum îmi luminează energia. Este un tonic pentru sânge, pentru piele, pentru vitalitate. Și, cum spuneam mai devreme, urzica este un antihistaminic natural – deci, acest suc are un efect de calmare și reglare profundă. 

Pentru mine, detoxul intern e la fel de important ca băile sau cremele externe. Pentru că adevărata vindecare nu vine doar din ceea ce aplicăm pe piele, ci din ceea ce alegem să eliberăm din interior.

REMEDII EXTERNE NATURALE

Așa cum curățarea interioară a fost esențială pentru pielea mea, la fel de importante au fost și ritualurile externe – cele prin care am început să-mi ating pielea nu cu rușine, nu cu respingere, ci cu blândețe, cu respect și recunoștință. Pentru că pielea mea nu era defectă. Era doar o formă de comunicare. Și am învățat, pas cu pas, să-i răspund.

Am lăsat în urmă cremele agresive și am început să-mi creez propriile unguente, săpunuri, alifii. Mâinile mele au început să prepare vindecare. Iar în căutările mele, am descoperit o femeie care mi-a deschis o lume întreagă: Maria Treben.

🌼 Alifia de gălbenele – rețeta simplă, moștenirea Mariei Treben

Pentru cei care nu o cunosc, Maria Treben a fost o renumită fitoterapeută austriacă, autoare a cărții „Sănătate din farmacia Domnului”, un adevărat ghid al plantelor vindecătoare. Rețetele ei simple, dar pline de înțelepciune, au vindecat generații întregi. Una dintre cele mai iubite este alifia de gălbenele, pe care o folosesc de ani buni.

Se face ușor și acasă: se topește untură sau unt clarifiat, se adaugă flori de gălbenele uscate și se lasă la infuzat la foc mic. Apoi se strecoară prin tifon și se toarnă în borcănașe. Eu o aplic ori de câte ori simt că pielea mea are nevoie de regenerare profundă. E blândă, profundă și vindecătoare.

Tamponări cu bitter suedez

Un alt remediu simplu și uimitor este bitterul suedez. Îl cumpăr din farmacie sau din plafar și îl folosesc pentru tamponări locale, mai ales în perioadele în care pielea devine inflamată. Are efect antiinflamator, antiseptic și dezinfectant.

🧼 Săpun de casa cu lapte de capră și gălbenele

Când am simțit că vreau să renunț la tot ce era artificial, am început să-mi fac săpun de casă. L-am creat simplu, cu lapte de capră și gălbenele – o combinație extrem de blândă pentru pielea sensibilă. Îl folosesc zilnic și simt că nu-mi mai agresează bariera pielii. Dacă nu vrei să-l prepari singur, sunt tot mai mulți producători locali care fac săpunuri minunate, cu ingrediente curate și respect față de natură.

🫧 Cremă de corp cu plante infuzate în untură

Unul dintre cele mai dragi preparate ale mele este o cremă de corp pe bază de untură – un ingredient simplu, dar extrem de nutritiv pentru piele. O prepar la slow cooker, infuzând lent plante medicinale: gălbenele pentru regenerare, mușețel pentru calmare și lemn dulce pentru efectul antiinflamator și anti-alergic. După ore bune de infuzare, strecor totul prin tifon și torn în borcănașe. Mă dau cu ea ori de câte ori pielea mea cere atenție. Este profund hrănitoare, aproape mătăsoasă. Și simt că poartă cu ea energia blândă a plantelor care au stat acolo, în căldură, pentru mine.

Toate aceste ritualuri – infuzii, băi, alifii, ceaiuri, sucuri – m-au învățat un adevăr simplu: nu există vindecare forțată. Există doar reconectare. Și atunci când corpul e ascultat și hrănit cu blândețe, începe, încetul cu încetul, să se repare singur.

DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A DERMATITE ATOPICE

Toate aceste remedii  – m-au ajutat enorm. Dar… nu au fost suficiente. Pentru că dermatita, cel puțin în cazul meu, n-a fost niciodată doar o problemă de piele. A fost un strigăt. O somatizare a durerilor și fricilor vechi.

Și poate că acum vine cea mai importantă parte din tot ce pot spune: boala cronică are un substrat profund. Tratamentele fizice ajută, da. Ameliorăm simptomele, aducem alinare. Dar dacă nu înțelegem de ce pielea a ales să sufere, să ne vorbească, să se inflameze… cauza rămâne. Și se va întoarce. Îmbrăcată altfel, dar aceeași.

Louise Hay – limbajul blând al sufletului

Prima care m-a făcut să înțeleg că trupul meu poartă cuvintele pe care nu le-am spus, a fost Louise Hay. În viziunea ei, pielea reprezintă individualitatea – iar bolile de piele vin din anxietate, frică profundă, sentimente reprimate care vor să iasă la suprafață. Iar când am citit asta pentru prima oară… am simțit că mi se vorbește direct.

Afirmatia zilnica:
„Mă aprob pe mine însumi. Ma iubesc și mă accept exact așa cum sunt. Sunt în siguranță să-mi exprim sentimentele.”
a devenit pentru mine un ritual la fel de important ca băile cu ovăz.

Recomand cu tot sufletul aplicația VOXA, unde găsești audiobookurile ei, inclusiv „Poți să-ți vindeci viața”. Eu le ascult seara, înainte de culcare – și mi se pare că e o formă de igienă emoțională, la fel de necesară ca spălatul pe față. Ai aici un link cu 1 lună gratuită pentru cine vrea să înceapă.

Jacques Martel – cartea care mi-a schimbat perspectiva

Apoi a venit o altă revelație: „Dicționarul bolilor” de Jacques Martel – o carte care, sincer, mi-a schimbat viața. A pus în cuvinte ceea ce eu doar simțeam, dar nu știam să exprim. În viziunea lui, dermatita apare frecvent în urma unei traume de separare – o lipsă de contact fizic, o frică de respingere, o durere tăcută de a nu fi atins, văzut, validat.

Iar afirmația care m-a însoțit de atunci e aceasta:
„Mă reconectez cu sinele meu real. Nu mai fug de durerea contactului pierdut.”

Repet aceste cuvinte cât de des pot. Și poate nu ele în sine fac minuni… dar modul în care mă fac să simt – m-au ajutat să ajung la rădăcina sentimentelor de abandon pe care le-am trăit în copilărie. Și să le privesc în față. Să nu mai fug.

NMG & Recall Healing – limbajul biologic al corpului

De curând, am început să studiez și Noua Medicină Germană (NMG) și Recall Healing – două perspective care completează perfect ce simțeam deja intuitiv: că pielea e o hartă emoțională.

Conform acestor abordări, în spatele dermatitei se ascunde adesea un conflict de separare – o dorință adâncă de contact afectiv, de atingere, de prezență umană. Când acel contact nu a fost acolo… pielea reacționează. Strigă. Se retrage sau se inflamează.

Pentru mine, asta a fost o revelație: că vindecarea nu înseamnă doar să găsesc planta potrivită, ci și să-mi dau voie să simt. Să plâng. Să ating. Să fiu atinsă. Să stau în prezență cu mine, chiar și cu disconfortul.

Dermatita a fost, poate, cea mai dureroasă, dar și cea mai profundă profesoară a mea. M-a dus în corp, dar și în suflet. În plante, dar și în gânduri. Și dacă episodul ăsta te face să te gândești altfel la pielea ta, la simptomele tale, la corpul tău… atunci înseamnă că nu vorbesc doar pentru mine.

ÎNCHEIERE – REFLECȚIE

Dermatita m-a învățat să nu mai lupt cu pielea mea… ci să o ascult. Să o hrănesc. Să o ating cu blândețe. Să o privesc ca pe un aliat, nu ca pe un dușman. M-a învățat să mă exprim, să nu-mi mai suprim emoțiile, să spun „mă doare” atunci când doare. Și poate cel mai important… să am răbdare cu mine.

Sper ca toate informațiile și trăirile împărtășite azi să îți fie de ajutor. Poate că nu ai dermatită. Poate ai altceva care te face să te simți rupt(ă) de corpul tău. Ce pot să-ți spun din inimă e: nu dispera. Vindecarea e posibilă. Și chiar dacă nu vine peste noapte, fiecare plantă, fiecare gând nou, fiecare clipă de prezență – toate sunt pași înapoi către tine.

Dacă ai întrebări, dacă ai nevoie de îndrumare sau pur și simplu vrei să împărtășești experiența ta, îmi poți scrie oricând. Îți răspund cu drag. Poți lăsa și comentarii sub acest episod – le citesc pe toate și îmi face o reală bucurie să fim în conexiune.

Până data viitoare, îți trimit gânduri bune și blândețe. 🌙🌿